Nichita Stănescu

Donares, astăzi, luni, 31 martie 2025, când Marele Poet Autohton, Nichita Stănescu, ar fi împlinit 92 de ani, vă propune spre lectură oda «Cu domnul Cantemir despre Poetul Autohton...», scrisă şi rostită de Ion Pachia-Tatomirescu, «...întru mai dreaptă cinstire», care l-a înfiorat „cel mai profund“ pe autorul „Necuvintelor“, la întâlnirea tinerior cititori de la Liceul Industrial Nr. 10 din Timişoara, de duminică 16 octombrie 1983, cu marii poeți ai resurecției din 1965  1970 şi ai paradoxismului, Nichita Stănescu (1933  1983) şi Anghel Dumbrăveanu (Dobroteasa-Olt, 1933, noiembrie, 21  12 mai 2012, Timişoara)...

***

Ion Pachia-Tatomirescu

Cu domnul Cantemir despre Poetul Autohton...

...întru mai dreapta cinstire a lui Nichita Stănescu
(1933, martie, 31 ‒ 13 decembrie 1983),
primul preşedinte al Republicii Mondiale a Poeziei...

Poetul Autohton muşcă absolutul în gură de rai, Enciclopedicule,
şi devine nemuritor. Prima oară l-am văzut prin inima peşterii,
venind călare pe ursul stelei polare, să prindă taifunul
de coarne... Pe-un picior de plai, printre flori de os,
l-am zărit apoi rostogolindu-se de trei ori, înrăzărindu-se,
neftinindu-se-n ou de zăpadă cât casa,
proptindu-se-n malul-triunghi,
la cei şase brazi de-ntuneric şi-unul de fulger – brazi-suliţe,
domnule Cantemir... Dar s-a ivit printre cetini
Jumătate-de-Om cu sabie de crom, cu ţeapă de aur în cap,
spre-a-njumătăţi oul : cerul constelat Lirosof s-a numit,
masa pământului – înrădăcinată-ntre ape de-agat –
Poet s-a chemat ; galaxia de sunete-a cunoscut armonicul număr ;
sfera cu două gâturi de lebădă-n dans fulguit-a hieroglife
printre fânăriile-raze... Poetul Autohton, Enciclopedicule,
stă cu genunchiul drept pe grumazul muntelui Cogaion,
înfiorând caprele negre, florile-de-colţ,
şi-are glezna stângă-nfăşurată-n coada cometei...
Poetul Autohton, domnule Cantemir, peregrin în azur,